• icon
  • icon
  • icon
  • icon
imageAlatura-te aventurei Vino si tu si viziteaza CobVillage Cob Village
imageAlatura-te aventurei Vino si tu si viziteaza CobVillage Cob Village
imageAlatura-te aventurei Vino si tu si viziteaza CobVillage Cob Village
imageAlatura-te aventurei Vino si tu si viziteaza CobVillage Cob Village
image

Povestea caselor cob

As putea spune ca mi-e greu sa astern in cuvinte tot ceea ce mi s-a intamplat pentru ca sunt prea multe... Toate au inceput de la nemultumirile pe care le aveam privitor la viata din Romania..

Citeste mai mult

image

Un acoperis verde

Un proiect cu adevarat frumos, provocator si exemplificator despre ceea ce se poate face si la noi in tara in materie de acoperisuri verzi. Da, sa ai un acoperis verde pare simplu, dar..

Citeste mai mult

image

Casele de lut de la Berca fac senzatie!

A facut multa valva acest complex turistic, care este in plin proces de amenajare. Nicoleta Marin a avut aceasta idee de a construi o pensiune..

Citeste mai mult

 

As putea spune ca mi-e greu sa astern in cuvinte tot ceea ce mi s-a intamplat pentru ca sunt prea multe... Toate au inceput de la nemultumirile pe care le aveam privitor la viata din Romania, deoarece de foarte multe ori am vrut sa ne mutam in Germania, insa de fiecare data a existat un “ceva” care ne-a facut sa ramanem aici sau de fiecare data am inventat un motiv pentru a mai sta in tara. A existat o oarecare contradictie de idei intre mine si sotul meu, poate si pentru faptul ca el se lovea tot timpul de tot ce se intampla in societatea noastra care nu stiu daca se va mai face bine vreodata, iar eu ... eram ancorata doar in lumea mea...cu copiii care sunt inocenti si iti transmit tot timpul o stare de optimism.

Ideea de a face ceva altfel, de a face o afacere de familie, in care sa ne implicam cu totii, ne-a venit anul trecut in decembrie, cand nu am mai plecat din tara... Pur si simplu ma cam saturasem de drumuri si am vrut sa vedem ce se mai intampla de sarbatori in Romania...bineinteles nimic nou si...cand nu ai cu ce sa iti ocupi timpul...iti vin idei. Asa l-am corupt pe sotul meu sa investim niste bani intr-o afacere pe care sa putem sa o finalizam si sa ne faca sa ne detasam putin de tot ce se intampla urat in jurul nostru... La inceput a fost putin sceptic deoarece el a visat la infiintarea unui parc eolian, dorinta pe care nu am putut duce-o la bun sfarsit deoarece in momentul in care am obtinut toate avizele pentru infiintarea lui, am constatat ca fondurile europene nu erau si pentru”noi”, asa ca am vandut afacerea unor investitori straini si ... visul s-a spulberat.

Asadar, am reusit sa-l conving sa ramanem in tara si sa mai incercam ceva...Ne-am intalnit cu mai multi prieteni, toti cu “radacini” in Berca si le-am propus sa ne asociem si sa facem ceva pentru noi, pentru comuna, pentru judet, pentru tara...sa aratam ca putem fi si altfel... Insa, ghinion...pentru ca unii nu aveau timp sau chef, altii erau satui de propria afacere care mergea destul de greu, altii nu aveau bani de investit...insa au venit cu idei, am discutat si ... am ajuns la concluzia ca, daca vrem sa facem ceva, trebuie sa facem singuri...

Mai intai m-am gandit la un azil de batrani, apoi a fost o idee cu case traditionale romanesti din diverse zone ale tarii – greu de realizat ca proiect din cauza restaurarilor, dupa care am dat peste doamna Ileana Mavrodin care ne-a spus niste povesti foarte frumoase despre casele cob. Am invitat-o la Buzau, i-am aratat zona in care am vrea sa facem un complex de casute si am batut palma cu ea pentru proiectare...Ne-a spus despre materialele pe care trebuie sa ni le procuram pentru a putea ridica aceste casute si ne-am gandit atunci ca ne va fi usor sa le facem, insa ... nu toate s-au potrivit. Noi am fost foarte incantati de ceea ce urma sa facem..., i-am organizat doamnei si doua work-shop-uri in iunie la noi cu gandul ca vom invata mai bine aceasta tehnica cob...

Pana la inceperea efectiva a lucrarilor ne-am procurat lemne de salcam...mergea sotul meu cand se faceau taieri si alegea cei mai strambi copaci, cu cele mai ciudate forme..., am strans parul de capra de la doua ferme din comuna, am adunat bolovani din raul Buzau, am cautat lut de diverse culori, am cautat parbize, sticle, borcane si tot felul de alte lucruri pe care multi oameni nu mai pun pret sau le arunca...

Sa nu va ganditi ca toate au fost roz...nicidecum...m-am lovit de foarte multe probleme pe parcursul ridicarii acestor casute, insa, tot ele mi-au dat de fiecare data puterea de a merge mai departe..., m-au motivat si mi-au dat incredere ca pot sa le termin anul acesta, pentru ca la anul sa pot impartasi aceasta bucurie si cu altii...

Tot ce se intampla la aceste casute este minunat si nu se poate descrie in cuvinte...stand acolo simti ca esti intr-o alta lume, o lume doar a ta ... in care nu pot patrunde decat oameni minunati, care apreciaza natura, care apreciaza beneficiile ei, care apreciaza cu adevarat munca omului. Spun asta deoarece totul a fost mangaiat...fiecare perete, fiecare nisa, fiecare lucru care a fost zidit in cob...si nu o data, ci de multe ori...

Este minunat cum o astfel de constructie te face sa te redescoperi pe tine ca om, te face sa te simti special tu pentru tine in primul rand...si daca nu ajungi sa gandesti doar pozitiv, nu cred ca poti sa reusesti...e foarte multa munca manuala..., de multe ori se intampla sa vezi ca tot ce ai facut se naruieste peste noapte si nu ai cu cine sa te certi pentru asta (mi s-au daramat zidurile din cauza ploii – pereti la care muncisem mai mult de trei saptamani au cazut intr-o ora...si cu toate astea am mers mai departe spunandu-mi ca voi reusi).

La inceput le-am privit ca pe o afacere, una de familie...in care fiecare membru sa-si gaseasca o ocupatie, inclusiv fata mea pe care imi doresc sa o responsabilizez organizand impreuna cu copiii viitorilor turisti diverse ateliere de creatie sau alte activitati..., insa, pe parcurs au devenit mai mult decat atat pentru ca pe langa munca fizica si bani, am investit foarte mult suflet. Toti ma intreaba...dar de unde ai avut ideea sa faci copacul acela sau floarea aceea sau...multe lucruri...pur si simplu nu stiu ce sa spun pt ca am facut ce am simtit intr-un anumit moment... Este ceva magic...sunt sentimente pe care nu le poti exprima, pe care le traiesti doar daca esti acolo si daca te implici efectiv in acea munca...

Ce sa va spun despre datele tehnice...pe acestea le gasiti in diverse carti sau la arhitecti ca Ileana Mavrodin, care o sa va spuna despre cob ca este un amestec de pamant lutos, nisip, bazarca, paie si apa, care se amesteca pana la omogenizare, pana devine ca un aluat. Se fac bulgari de pamant, mai mici sau mai mari, depinde de forta fizica de care dispune fiecare si se pun pe zid intr-un strat cam de 30-40cm zilnic. Daca natura te ajuta si este cald si bate si vantul, bucata de zid se usuca si a doua zi poti pune urmatorul strat...si tot asa pana ridici toti peretii. Bineinteles ca trebuie sa fii atent sa-ti lasi loc de vreun geam, de usa...si daca iti doresti sa fie mai primitoare casa ta, iti modelezi diverse nise, zidesti ceva sticle si borcane, ochiuri de geam, pietre, lemne sau...depinde de dorinta fiecaruia...acesti pereti iti ofera libertate de creatie...

Esti putin intrigat sau cel putin eu am fost...cand am vazut ce cantitate uriasa de lemne am pe teren...pentru ca nu imi imaginam ce inseamna 20 de metri cubi de lemne...asta era o masina...iar eu am avut multe...si ma gandeam ... oare e ok cu natura?despre ce eco vorbim pt ca am ceva padure pe acoperis...!

Au aparut diverse probleme si in ridicarea lor ...pt ca eu nu am facut o casuta, ci 5...si una are aproximativ 100mp, iar zidurile sunt groase de 60 de cm...deci este o cantitate insemnata de cob care trebuie amestecata, iar daca ar fi fost sa o facem cu picioarele... asa cum ne-a spus arhitecta la inceput, nu cred ca as fi reusit sa ridicam casutele nici daca venea toata comuna...asa ca, s-a gasit solutia de compromis...si cobul a fost facut cu un buldoexcavator, dupa care il caram cu roabele si il puneam pe zid.

Cea mai mare dezamagire am avut-o atunci cand am ajuns la acoperis..., acoperis pe care l-am dorit verde, pentru ca ele sa se integreze perfect in peisajul natural. De ce dezamagire...? pentru ca arhitecta ne-a spus ca acesta se va face prin decopertarea solului pe care vom construi casutele...si am crezut-o la inceput si poate ca este posibil pentru vreo micuta casuta...dar nu si pentru ale noastre... In momentul in care am cerut oferte pentru acoperis verde...am crezut ca si acest vis se va narui...deoarece toate raspunsurile erau egale cu 100000 euro...suma pe care o dadeam si pentru care nu aveam nicio garantie... Asa ca...atunci a trebuit sa luam o decizie: facem acoperis verde si ne oprim pentru moment sau facem alt acoperis si, in timp, le schimbam...asta ca sa putem merge mai departe cu proiectul. Si decizia a fost una rapida pt ca ele aveau nevoie de acoperis...venea toamna, ploile, zapada, iar daca nu le protejam .... totul se putea narui... Asa ca... le-am acoperit cu tegola, iar restaurantul am hotarat sa-l facem cu sedum pentru a vedea daca totul este ok, urmand in timp sa ne extindem si pe case...

Aici insa, as avea de facut o mica sau mare paranteza...deoarece pentru realizarea acestuia am contactat firme mari din afara, cu reprezentanta in Romania, iar cu una eram pe punctul de a semna contractul, cand a aparut una dintre multele persoane speciale pe care le-am cunoscut de cand am inceput acest proiect. Este un baiat tanar, destul de pregatit si care este pasionat de ceea ce face. M-a contactat telefonic si, desi ii spusesem ca am hotarat sa facem acoperisul verde cu o firma, mi-a vorbit atat de frumos despre proiectul la care eu muncisem...incat credeam ca vorbesc eu despre el...si isi dorea foarte mult sa faca si el parte din acest proiect...cu ce poate, fara sa-mi ceara ca multi altii nu stiu ce sume de bani...Mi s-a parut o persoana altfel si imi plac foarte mult oamenii care iubesc provocarile si nu fac doar lucruri comune, de dragul de-a le face...pune suflet si pune pasiune, iar eu de asta am nevoie in proiectul meu...Asa ca nu am semnat contractul cu acea firma mare...si am incredere in Cristian ca va face ca totul sa fie foarte bine pentru acoperisul meu...

Sigur va veti intreba daca aceste constructii sunt gata, pentru ca, desi nu mi-am dorit sa le fac publicitate, presa le-a mediatizat destul de mult. Daca inainte opreau din curiozitate turistii pentru ca nu stiau ce se construieste..., daca sunt ruine sau ce sunt..., acum au devenit un loc de pelerinaj pentru toti cei care trec prin Berca sau chiar un punct de atractie turistica, deoarece vin si oameni din diverse locuri special pentru ele, pentru a vorbi cu noi despre modalitatea de realizare sau depinde de ce ii intereseaza . Am avut reporteri care au venit din vara si au vrut sa spuna despre ele...insa le multumesc ca au tinut cont de dorinta mea si nu au dat absolut nimic, intrucat nu stiam daca vor iesi, daca vor fi in regula...foarte multi din jurul meu erau sceptici si ma descurajau, insa...tot timpul ma incurajam singura si imi spuneam ca o sa reusesc sa ridic toate zidurile...si...iata ca am reusit! Am fost si sunt foarte mandra de ele...si le iubesc... Am ganduri marete pentru ele, imi curg idei cu cate vreau sa fac aici si sper sa reusesc...

Deocamdata ele nu sunt gata...sunt pregatite pentru iarna: toate au acoperis, toate sunt tencuite definitiv pe exterior, iar pe interior am dat doar primul strat de tencuiala. Cu ajutorul lui Dumnezeu imi doresc sa le termin de tencuit pe interior in iarna aceasta si sa le pun podina; la primavara vreau sa am peretii pregatiti pentru tadelakt – o alta tencuiala naturala mult mai speciala, care presupune un anumit proces de aplicare, apoi dusumeaua si mobilierul...Sunt putine cuvinte, dar este atata munca...

Oricum imi doresc sa le terminam undeva pana prin iunie, ca sa putem merge cu visul mai departe...Poate reusesc impreuna cu alti prieteni care au case din materiale naturale sa promovam putin ecoturismul, zona Buzaului si imi doresc sa ii ajut foarte mult pe toti vecinii de la casute care mi-au fost alaturi de la inceput, niste oameni deosebiti prin simplitatea lor...nu vreau un restaurant cu bucatar si meniuri a la carte, vreau ca cei de-acolo sa cresca animale, sa cultive fructe si legume pe care impreuna sa le pregatim pentru cei care vor sa incerce si un altfel de turism...Casutele iti ofera prin felul lor de-a fi acea caldura si liniste sufleteasca pe care, cel putin eu o simteam cand eram copil si ma duceam la bunici. Era altfel decat acasa...ma simteam mult mai libera... Acelasi lucru il simt si aici...si pentru a pastra acea nota...m-am gandit sa iesim putin din cotidian, sa ne contopim mai mult cu natura, sa fim mai aproape de ea, sa o exploram prin diverse activitati, sa incercam sa promovam un altfel de turism, cu diverse activitati si cu o implicare efectiva a celor care vor veni la noi... Prea multe indicii nu o sa va dau acum pentru ca vreau sa va surprind...insa va asigur ca voi face sa fie ceva inedit, un loc in care sa vrei sa te mai intorci....

Situat pe Valea Buzaului, la aproximativ 20 km de orasul Buzau, Cob Village este un mini complex de 5 case si un spatiu de servire a mesei (restaurant), care doreste prin insasi modul de constructie sa fie unic atat in tara, cat si in afara ei. Capacitatea de cazare este de 20 de camere, fiecare cu baie proprie. Scopul lui este de a dezvolta turistic zona, care din cauza infrastructurii si a promovarii insuficiente, a ramas inca virgina, dar care are foarte multe de aratat iubitorilor de natura si nu numai.
...

 

image

Nicoleta Marin

Proprietar Cob Village

 

Cauta

Testimoniale

Cristian O idee super, abia astept sa imi petrec concediul acolo.


Ciprian Abia asteptam sa facem "plaja" pe acoperisul verde si sa incercam din bucatele traditionale de la COB


Adela Un proiect cu adevarat frumos, provocator si exemplificator despre ceea ce se poate face si la noi in tara in materie de acoperisuri verzi.

Login Form